Agkelos

Suntem un popor interesant. Romanii, in mod deosebit cei care au prins un soi de educatie de dupa revolutie, sunt foarte atenti la tot ce misca. Sunt foarte critici si observa fiecare detaliu. Daca ceva nu merge bine, imediat gasim problema. Foarte repede gasim acel ceva care sa-l aratam cu degetul si sa spunem “Asta-i buba!“. Asa suntem noi. Suntem un popor inteligent si vigilent, dar tocmai inteligenta si vigilenta de care dam dovada ne face atat de mizerabili. Nu ne place ca traim in Romania. De ce? Pentru ca e o tara de cacat. Pentru ca e o tara fara conducatori reali. Pentru ca e o tara in care nimanui nu-i pasa de omul de langa el. Suntem inteligenti, la fel ca suporterii de pe stadion. Vedem foarte repede defectele si inainte sa definim ceea ce vedem deja aratam cu degetul, ba mai si injuram printre dinti daca anturajul ne permite.

Comunismul ne-a invatat multe. Ne-a invatat sa fim inainte de toate rationali. Trebuie sa fim rationali pentru ca doar asa putem supravietui. Doar fiind rationali putem ajunge cei mai buni. Oricat ne-ar place sa blamam comunismul, inclinatia romanului spre ratiune se trage din negura istoriei recente, din comunism. Comunistii ne-au invatat ca trebuie sa gandim si noi, ca niste elevi silitori, ne-am invatat lectia care o transmitem mai departe noilor generatii. Ii invatam pe cei mai mici, si de fapt pe toti cei dispusi sa ne asculte, ca trebuie sa avem o minte analitica. Ii invatam pe toti ca trebuie sa fim critici, pentru ca doar fiind critici putem deveni mai buni. Read the rest of this entry »

Despre dragoste s-a scris mult. Au scris filosofi mari cu care nu imi permit sa ma compar. Pe langa filosofi, gasim foarte multe articole in reviste sau pe siteuri. Toti vor sa ne invete ce inseamna sa iubesti, cum sa iubesti mai bine, cum sa iubesti corect. E interesant totusi ca foarte putini chiar vorbesc despre dragoste. Si aici nu ma refer la un inteles ascuns al cuvantului ci la lucruri simple. Daca luam de exemplu siteurile si revistele, atat cele pentru femei cat si cele pentru barbati, gasim multe articole referitoare la modul in care partenerul trebuie abordat. Read the rest of this entry »

Conform arheologilor, inca de la inceputul lumii omul a avut o constanta in viata lui si anume religia. Fiecare om, indiferent de zona in care a locuit, indiferent de culoarea pielii sau de limba vorbita, a simtit nevoia comunicarii cu Dumnezeu sau, dupa preferinte, cu un Dumnezeu

In zilele noastre religia a ajuns sa fie batjocorita si luata peste picior de oamenii care prefera sa gandeasca liber. Aici nu ma refer doar la oamenii de stiinta, jurnalisti sau politicieni, ci la toti cei care incearca sa inlature religia din viata oamenilor pentru un motiv onorabil, dupa cum ne-am obisnuit deja, si anume promovarea gandirii libere. Principalul motiv care il au oamenii care se opun religiei este indoctrinarea omului religios de catre preoti, pastori sau omologii lor in alte religii sau culte. Le putem da dreptate, nu-i asa? In orice biserica ar incerca omul sa se integreze, inainte de orice altceva, i se spune ce atitudine trebuie sa aiba si ce atitudine nu trebuie sa aiba. E indoctrinare fatisa, in toata regula. Read the rest of this entry »

Citeam mai devreme un articol pe net si mi-a fost greu sa nu ma uit putin cu scarba la gandirea puerila a oamenilor care sustin ca lupta pentru binele nostru si pentru libertatea de gandire. E un articol cu o tema veche, o lupta care apare in diverse situatii si contexte si care intotdeauna e prezentata ca o lupta pentru libertatea de a gandi si impotriva indoctrinarii oamenilor. Lupta pentru libertatea de a gandi e onorabila pentru ca doar gandind liber putem trage concluzii reale si ne putem apropia de adevar. Problema care se ridica si care imi da o stare de indignare e ca nimeni nu lupta pentru libertatea de a gandi, dar toti se folosesc de acest slogan pentru a lupta impotriva altora sau pentru a promova anumite atitudini sau idei care sunt pe placul lor. Read the rest of this entry »

Nu, nu discut despre programare sau despre algoritmi. Nu ma refer la “divide et impera” tehnica de programare ci la “divide et impera” ca politica aplicata de romani asupra provinciilor ocupate.

Pentru cei care au chiulit grosolan de la orele de istorie mentionez ca imperiul roman avea prostul obicei de a cuceri orice imperiu/regat/trib pe care i se punea pata. Pentru ca provinciile sa fie tinute sub control au venit cu o tactica draguta si anume de a le separa si izola cat mai bine, astfel oamenii nefiind capabili sa se uneasca in grupuri pentru a face fata cuceritorilor. Tehnica asta a fost numita “divide et impera“, sau “dezbina si stapaneste” si de aceasta tehnica depindea in mare parte linistea imperiului roman. Orice s-ar fi impus, orice hotarare ar fi luat imparatul, nu era nimeni care sa i se opuna pentru ca grupurile erau mici si politica impusa era de asa natura incat grupurile nu puteau gasi un numitor comun pentru a se aduna si a tine piept dictaturii. Ca sa fie tacamul complet, provinciile beneficiau sub diferite pretexte de tratamente diferite. Astfel, daca erau cateva provincii care erau folosite strict ca si clasa muncitoare, aparea o alta provincie (de obicei cea mai mare) care avea diferite beneficii. Astfel imparatul se asigura ca intre provincii exista o vrajba si o invidie care mocnea iar in cazul unor probleme ura oamenilor ar fi fost indreptata spre celelalte provincii, nu spre imparat, care astfel putea sa isi vada linistit de cucerirea noilor teritorii. Read the rest of this entry »

Se spune ca deviza lui Lenin a fost “Invatati, invatati, invatati!”. Un sfat bun de urmat, nu? Indiferent de mediul in care traim, invatatura e buna pentru ca doar invatand putem cunoaste si doar cunoscand putem stapanii si, intr-un final, nu asta e scopul nostru? Nu toti dorim sa devenim stapani? Ce fel de stapanire ne dorim depinde de fiecare in parte. Unii isi doresc sa stapaneasca alti oameni. Altii doresc sa fie stapani peste pamanturi. Altii se multumesc sa fie proprii lor stapani sau stapanii propriilor minti. Cert e ca doar cunoscand putem stapanii si doar invatand putem cunoaste.

Dar ce inseamna sa invatam? Si cum invatam? Traim in secolul vitezei, nu? Asa spun toti si asa incepe orice articol de proasta calitate scris intr-un ziar de duzina. E deja un cliseu fumat, dar oare cati inteleg asta si cati incearca sa inteleaga ce inseamna de fapt acest “secol al vitezei”? Read the rest of this entry »

De cateva zile ma tot gandesc la laser. E o tehnologie geniala care ne-a schimbat radical viata. Daca as intreba “Unde se poate folosi laserul?” probabil toti ar considera ca am luat-o razna. Am ajuns sa il folosim atat de mult incat intrebarea e “Unde NU il putem folosi?”. Il folosim peste tot: in aplicatii militare, in medicina, in constructii, in alimentatie, in comert, in jocuri. Laserul a ajuns sa fie prezent peste tot in viata noastra intr-o forma sau alta. Bineinteles, nu toate aparatele sunt la fel de puternice. Peste tot se foloseste unda potrivita pentru a fi utila. In comert si in jocuri se folosesc lasere slabe pentru ca se urmareste doar directia luminii. In medicina se folosesc lasere ceva mai puternice pentru ca trebuie sa taie si sa cauterizeze in acelasi timp tesutul uman. In armata se folosesc lasere foarte puternice pentru ca trebuie sa ofere precizie si ghidaj diferitelor tipuri de arme aflate la distanta mare fata de tinta. Read the rest of this entry »

Ne petrecem intreaga viata incercand ca convietuim cu cei din jurul nostru. Pe unii ii tinem aproape, pe altii incercam sa-ti tinem cat mai departe iar altii ne sunt pur si simplu indiferenti. Criteriile de catalogare a persoanelor din jur difera radical de la un om la altul… sau cel putin asa ne place sa credem. Ne place sa credem ca avem un mod unic de a cataloga oamenii si de a hotari in cine putem avea incredere si in cine nu. Ne place sa credem ca suntem unici, ca intelectul ne face sa fim diferiti de cei din jurul nostru. Nu conteaza daca suntem mai intelgenti decat ceilalti sau nu pentru ca unicitatea nu tine de inteligenta. Deci sunt irelevante capacitatile noastre psihice. Noi suntem unici pentru ca am trait experiente unice. Suntem unici pentru ca viata ne-a facut sa fim unici. Asa ne place sa credem, si e atat de frumos sa ne vedem unici… one of a kind… inegalabili in stilul nostru de a fi.

Cu toate astea in viata de zi cu zi facem totul mecanic. De fapt nu e doar mecanic, nu e o simpla automatizare. Majoritatea incercam sa aducem automatizarea si mecanicitatea la rang de virtute sau religie. Totul trebuie facut mecanic, bazat pe ceea ce numim “regulile noastre”. Pentru orice lucru cream un automatism bazat pe stilul nostru unic de a gandi. Read the rest of this entry »