Divide et impera
Nu, nu discut despre programare sau despre algoritmi. Nu ma refer la “divide et impera” tehnica de programare ci la “divide et impera” ca politica aplicata de romani asupra provinciilor ocupate.
Pentru cei care au chiulit grosolan de la orele de istorie mentionez ca imperiul roman avea prostul obicei de a cuceri orice imperiu/regat/trib pe care i se punea pata. Pentru ca provinciile sa fie tinute sub control au venit cu o tactica draguta si anume de a le separa si izola cat mai bine, astfel oamenii nefiind capabili sa se uneasca in grupuri pentru a face fata cuceritorilor. Tehnica asta a fost numita “divide et impera“, sau “dezbina si stapaneste” si de aceasta tehnica depindea in mare parte linistea imperiului roman. Orice s-ar fi impus, orice hotarare ar fi luat imparatul, nu era nimeni care sa i se opuna pentru ca grupurile erau mici si politica impusa era de asa natura incat grupurile nu puteau gasi un numitor comun pentru a se aduna si a tine piept dictaturii. Ca sa fie tacamul complet, provinciile beneficiau sub diferite pretexte de tratamente diferite. Astfel, daca erau cateva provincii care erau folosite strict ca si clasa muncitoare, aparea o alta provincie (de obicei cea mai mare) care avea diferite beneficii. Astfel imparatul se asigura ca intre provincii exista o vrajba si o invidie care mocnea iar in cazul unor probleme ura oamenilor ar fi fost indreptata spre celelalte provincii, nu spre imparat, care astfel putea sa isi vada linistit de cucerirea noilor teritorii.
Acum, la aproape 1500 de ani de la caderea imperiului roman ne place sa credem ca suntem mai intelepti, ca nu suntem ca prostimea fara scoala care putea fi manipulata de imparat, ca avem un cap care il folosim si ca suntem condusi asa cum vrem noi sau ca cel putin avem un cuvant de spus in ceea ce priveste conducerea tarii. Am inlocuit dictatura cu democratia, astfel eliminand o mare parte din problemele care tirania le ridica. Cu toate astea putem observa fara sa ne straduim prea tare ca tendinta se pastreaza. Oamenii politici din zilele noastre continua sa foloseasca aceleasi tactici care le foloseau romanii in urma cu 2000 de ani. Continua sa ne separe in grupuri si creaza o vrajba mocnita intre oameni tocmai pentru a se asigura ca ura oamenilor pentru starea in care se afla e indreptata spre alti oameni, nu spre clasa politica care mai degraba e vazuta ca o victima a sistemului incercand sa se lupte cu morile de vant pentru ca noua sa ne mearga bine.
Cel mai palpabil caz e cel legat de Metrorex care este acum in greva. Clasa politica spala banii. Sindicalistii Metrorex, care nu sunt altceva decat o adunatura de politicieni, stiu ca banii sunt subtilizati din bugetul de stat pentru a finanta campaniile electorale si le dau franturi de adevar celor pe care urmeaza sa ii foloseasca ca masa de manipulare. Angajatii Metrorex, care stiu de la sindicate ca sunt bani in bugetul de stat, atat de multi incat unii isi permit sa ii subtilizeze pentru a se promova, cer salarii mai mari. Ii poate condamna cineva? Nu! Pe de alta parte, victimele grevei Metrorex sunt oamenii de rand. Omul de rand nu e interesat prea tare de viata politica si de miscarile din spatele scenei. El stie doar ca trebuie sa ajunga la ora Y la munca pentru ca altfel are probleme cu seful. Daca el nu mai poate ajunge la locul de munca din cauza ca principalul mijloc de transport care il folosea e in greva, nu isi doreste altceva decat sa se ia de cei care in loc sa il serveasca, ca doar banii contribuabilului se duc in bugetul de stat din care sunt platiti angajatii Metrorex, isi bat joc de el si ii creaza probleme prin greva declansata. Il poate condamna cineva pentru modul in care gandeste? Nicidecum! Are dreptate omul. Daca isi plateste darile la stat asteapta ca functionarii publici, indiferent de functia sau statutul lor, sa lucreze in favoarea lui. Pe de alta parte reactia angajatului Metrorex e una de inteles. Daca Xulescu e multumit sau nu e irelevant, pentru ca sarmanul bugetar nu vrea altceva decat niste bani care curg din sacul spart. Deci vrea sa fie lasat in pace si nu intelege de ce Xulescu nu il poate intelege, ca doar si el e om. Care e concluzia? Omul de rand isi manifesta ura asupra angajatului Metrorex. Angajatul Metrorex se oftica, ca doar omul de rand nu il intelege. Politicienii isi pot spala linistiti rufele pentru ca in randurile prostimii exista deja o lupta care o va tine ocupata.
Aceeasi situatie se poate vedea si in randul celor care ne apara interesele. Inainte ca o lege sa fie aprobata trebuie sa fie votata de parlamentarii din cele doua camere. Cu cat sunt mai multi parlamentari cu atat e mai greu de aprobat o lege abuziva. Ca sa impuste doi iepuri dintr-o lovitura, Basescu & Co. s-au gandit la urmatoarea tactica: intoarcerea oameniilor impotriva parlamentului. Sub niste pretexte jalnice cum ar fi ca “parlamentarii au salarii mari” (bullshit), ca nu se justifica un parlament bicameral (e mai greu de manipulat), ca sunt prea multi parlamentari (prea multe interese de acoperit) de care depinde o lege, se va face un referendum prin care omul de rand, intaratat de bunul nostru presedinte Basescu va putea sa se razbune pe parlamentari lasandu-i fara loc de munca. Din nou, oamenii au fost impartiti in doua tabere: omul de rand si parlamentarul. Din nou, lupta se da intre doua grupuri de oameni pentru ca cei care conduc sa isi poata vedea de treaba lor. Cine castiga? E irelevant, pentru ca scopul va fi atins oricum – Basescu va avea liniste pana dupa alegeri iar cu putin noroc din partea prostimii va avea cu aproape 200 de parlamentari mai putin, deci va fi mai putina munca de lamurire pentru promovarea unor legi in favoarea celor care isi permit sa se joace cu vietile noastre.
Ma intreb, ce rost are sa ne credem superiori cand inca mai functioneaza aceleasi tactici de manipulare a maselor vechi de mii de ani? Cu ce suntem noi mai buni decat prostimea romana, daca la fel de usor ne lasam dusi de nas? Cu ce ne ajuta sa alegem noi presedintele tarii in conditiile in care suntem prea ocupati cu sarcina care politicienii ne-au impus-o ca sa mai putem vedea cu cine votam?
Mai trist este ca aceasta tactica nu este folosita doar in campaniile electorale de care m-am luat putin acum pentru ca e perioada lor. Aceleasi tactici sunt folosite in continuu, in orice domeniu de activitate, peste tot unde e necesara eliminarea posibilei opozitii din partea omului de rand, din partea omului in favoarea caruia ar trebui sa lucreze statul. Indiferent daca ne place sa nu, in momentul de fata exista foarte multe grupuri in Romania care se lupta intre ele, grupuri create artificial neavand nicio baza concreta dar care alimentate de informatiile potrivite se lupta cu inversunare in defavoarea cetateanului si in favoarea celor care stiu cum sa profite de pe urma acestor actiuni.
Imi permit sa inchei articolul citandu-l pe Sun Tzu care scrie in “Arta razboiului” foarte frumos: Toti oamenii sunt capabili sa vada tactica care a dus la o cucerire, dar niciunul nu poate vedea strategia din care a evoluat victoria.
exact…suntem atat de slabi, si atat de usor influentabili, incat nici nu ne dam seama ca disperarea asta muta, care mocneste, mocneste, este chiar ceea ce ei si – au propus si realizat, tocmai ca sa ne distraga atentia de la adevaratele probleme,mascandu-le gaurile politice cu false motive democratice. hi hi.. prea multi parlamentari, auzi…- prea greu de stapanit niste minti care inca mai judeca democratic!! cat despre tendinta de dictatura, aceiasi harleti obositi s-au perindat prin politica, in functiile importante. e normal sa fie tendinta asta, si nu m-as mira sa revenim oficial la ce “am ucis” in ‘89.