Agkelos

Conform arheologilor, inca de la inceputul lumii omul a avut o constanta in viata lui si anume religia. Fiecare om, indiferent de zona in care a locuit, indiferent de culoarea pielii sau de limba vorbita, a simtit nevoia comunicarii cu Dumnezeu sau, dupa preferinte, cu un Dumnezeu

In zilele noastre religia a ajuns sa fie batjocorita si luata peste picior de oamenii care prefera sa gandeasca liber. Aici nu ma refer doar la oamenii de stiinta, jurnalisti sau politicieni, ci la toti cei care incearca sa inlature religia din viata oamenilor pentru un motiv onorabil, dupa cum ne-am obisnuit deja, si anume promovarea gandirii libere. Principalul motiv care il au oamenii care se opun religiei este indoctrinarea omului religios de catre preoti, pastori sau omologii lor in alte religii sau culte. Le putem da dreptate, nu-i asa? In orice biserica ar incerca omul sa se integreze, inainte de orice altceva, i se spune ce atitudine trebuie sa aiba si ce atitudine nu trebuie sa aiba. E indoctrinare fatisa, in toata regula.

Un alt mare motiv pentru care e important ca omul sa renunte la religie e faptul ca majoritatea preotilor sunt bogati, iar banii provin in mod clar de pe spatele enoriasilor indoctrinati care arunca bani fara numar pentru ca preotului sa ii mearga bine. De nenumarate ori am auzit ca IPF Daniel are un Audi A8 si sunt convins ca in orice context se aude cel putin o data un argument asemanator ca premisa pentru justificarea intolerantei fata de crestini si fata de clerici.

Pe langa motivele de mai sus, un motiv clar si de neiertat pentru care biserica ar trebui sa fie eliminata e dat de crimele din timpul inchizitiei. Asta e de fapt un indice dupa care va puteti da seama cu cine discutati. Daca aveti o discutie pe tema religiei si primul argument adus de cineva e inchizitia puteti sa ii strangeti mana prieteneste si sa incheiati discutia pentru ca in mod clar e un om care nici macar nu a deschis o data manualul de istorie, darmite biblia, ca sa poata vorbi oarecum in cunostinta de cauza.

As avea cateva intrebari. Cati din oamenii care se opun religiei au incercat macar o data sa vada ce e dincolo de profitori? Cati dintre cei care spun ca preotii sunt niste profitori au incercat sa judece crestinismul dupa mesajul transmis, nu dupa atitudinea oportunistilor care au gasit modul potrivit de a face bani? Cati dintre cei care judeca crimele facute de biserica incearca sa vada adevaratele interese politice care au stat in spatele actiunilor, interese care nu au facut altceva decat sa impinga unele idei crestine drept pretexte pentru ca unii oameni sa aiba parte de mai multi bani si mai multa putere? Oare daca stam sa judecam corect, lasand deoparte prejudecatile care le-am preluat din partea unor oameni binevoitori, putem arata cu degetul o singura actiune pentru care crestinismul sa poata fi in mod irefutabil acuzat de atitudine negativa impotriva vietii? Daca lasam deoparte interesele politice si interesele financiare, si studiem putin biblia pentru a intelege mesajul transmis, putem face o asociere absoluta intre crestinism si genocid sau intre crestinism si orice atitudine negativa impotriva omului?

Lasand deoparte prejudecatile as vrea sa schimb putin subiectul si sa discut despre om si despre modul in care omul gandeste. Se stie ca diferenta mare dintre om si animal e faptul ca omul gandeste, omul are ratiune. Omul este dotat cu instinct, asa cum este dotat si animalul, dar spre deosebire de animal omul are ratiunea care este in fapt o forma superioara de gandire. Animalele se bazeaza strict pe instinct. In diferite situatii s-a putut observa ca si animalele au ratiune, dar este o ratiune foarte slab formata. Animalele au ratiuine, dar ratiunea e un mod de gandire prea inalt pentru ca ele sa il poata folosi in mod curent.

Omul, la fel ca animalul, are instinct. Spre deosebire de animal, omul detine si controleaza aceasta noua forma a gandirii si anume ratiunea. Are posibilitatea de a rationa, fapt care nu e altceva decat o forma mai subtila a instinctului. Si omul are instincte si se bazeaza pe ele pentru a supravietui sau pentru a avea o viata confortabila, dar dincolo de instincte are ratiune. Are aceasta forma subtila a gandirii care il face sa stapaneasca instinctele si sa le manipuleze in asa fel incat viata lui sa fie mai buna, mai plina, mai confortabila. Daca ar fi sa traim strict dupa instincte am merge strict pe “asta vreau” si “asta nu vreau” sau “de asta am nevoie” si “de asta nu am nevoie”. Pentru ca suntem dotati cu ratiune putem face o discriminare, putem decide care din alternativele observate ne ajuta mai mult, care solutie este mai buna, care actiune trebuie luata la un moment dat. Mai mult, cu ajutorul ratiunii putem chiar sa ne opunem propriilor instincte pentru ca la un moment dat un alt instinct sa fie mai bine satisfacut sau pentru ca la un moment dat mai multe instincte sa fie satisfacute. Deci putem spune fara nicio retinere ca ratiunea e cea care ne face sa traim mai bine. Instinctul e cel care ne spune de ce avem nevoie pentru a trai mai bine, dar ratiunea e cea care ne domina viata. Ratiunea e cea care decide prioritatea instinctelor. Ratiunea e cea care decide utilitatea instinctelor. Ratiunea e cea care ne domina viata si o face mai buna, mai plina, mai abundenta. Ratiunea e cea care ne face fericiti.

Revenind putin, spuneam ca sunt animale care percep ratiunea. Cu putin antrenament poate fi chiar dezvoltata. Un exemplu foarte bun ar fi dresajul cainilor. Dresajul e de fapt un set de actiuni care au ca rol educarea animalului pentru a pune o prioritate mai mare stapanului decat propriilor instincte. El trebuie sa renunte la ceea ce vrea, la ceea ce instinctul ii spune sa faca, pentru ca in schimb stapanul sa ii dezvolte capacitatea aceea care il face atat de diferit. Cainele trebuie sa isi suprime instinctele pentru a-si dezvolta ratiunea, pentru a-si dezvolta acea forma superioara a gandirii care il apropie de stapanul lui. Efectele sunt benefice in ambele parti. Stapanul e fericit pentru ca poate comunica usor cu cainele, iar cainele duce o viata mai buna pentru ca a invatat sa isi supuna instinctul. Cainele a invatat o forma superioara a gandirii, limitata in comparatie cu omul dar superioara fara de colegii lui de specie, o forma a gandirii care il face capabil sa isi optimizeze actiunile. Chiar daca nu e placut, cel mai bun exemplu ar fi cainele de lupta. Pentru ca a invatat sa acorde o prioritate mai mica instinctului a reusit sa invete diverse miscari care il ajuta in lupta. Putem spune asadar ca acest caine a facut primul pas pentru a se apropia de om. Putem exagera situatia cu o anumita personificare. Putem spune ca pentru alti caini ar fi o nebunie sa renunte la instincte. Instinctele sunt cele care le domina viata. Instinctele sunt cele care ii mentin in viata. Cum sa renunte la instincte in favoarea unei forme a gandiri care pentru majoritatea animalelor nu e altceva decat o scapare ocazionala? Totusi, pentru cel care a reusit acest sacrificiu, intr-adevar neplacut la inceput, este cat se poate de benefic. E benefic pentru ca avand aceleasi posibilitati ca si ceilalti caini, el poate trai mai bine.

Revenind la discutia de mai devreme, omul isi educa ratiunea pentru ca viata lui sa fie mai buna. In functie de educatie omul poate rationa mai mult sau mai putin. De asemenea, tot in functie de educatie, poate rationa mai eficient sau mai putin eficient. Tendinta generala a omului este de a rationa si fiecare o face dupa propria putere si dupa nivelul de educatie. Identificatorul dupa care putem deduce cat rationeaza fiecare este viata persoanei in cauza. Daca omul are o viata care il satisface, inseamna ca e eficient in modul lui de a rationa. Daca omul nu are o viata buna, lasand bineinteles deoparte factorii care nu depind in mod direct de el, putem deduce ca omul respectiv nu e capabil sa rationeze suficient pentru ca viata lui sa nu-i fie dominata de instincte.

Asadar, putem face o categorisire a oamenilor in functie de cantitatea si calitatea ratiunii. Putem spune ca exista omul de rand care isi foloseste ratiunea in mod mediocru, asa cum a invatat de la oamenii din jurul lui ca trebuie sa o faca, si exista omul superior care e capabil sa rationeze corect pentru ca viata lui sa fie mai abundenta decat a celorlalti. Exista prima categorie in care se situeaza majoritatea oamenilor, categorie in care sunt oamenii care rationeaza suficient, si exista a doua categorie de oameni din care fac parte mai putini, oamenii care rationeaza mai mult si care putem spune ca domina din punct de vedere al satisfactiei proprii prima categorie de oameni.

Exista totusi o a treia categorie de oameni, cei care sunt obisnuiti sa rationeze corect si cauta perfectiunea. In aceasta categorie nu intra toti oamenii rationali pentru ca nu orice om cauta perfectiunea. De exemplu, putem spune ca majoritatea programatorilor se incadreaza in a doua categorie de oameni pentru ca programarea calculatoarelor este prin definitie o actiune care se bazeaza mult pe logica si identificare, este o actiune rationala. Totusi, nu toti programatorii cauta perfectiunea. Exista aceasta a treia categorie de oameni, careia am putea sa ii spunem elita celor care rationeaza. Acestia sunt oamenii care nu se multumesc cu simpla rationare. Sunt oameni care vor sa optimizeze, vor sa scoata tot ce se poate mai bun din obiectul care prezinta interes la un moment dat. Indiferent ca e vorba de plantat copaci, de programat un microcontroler sau de predat o lectie de matematica, acesti oameni vor cauta tot timpul metoda perfecta de a-si duce la bun sfarsit dezideratul. Ei sunt elite nu doar prin cantitatea sau calitatea ratiunii, nu sunt elite doar prin judecata. Intervine un factor nou care se desprinde de ratiune, si anume intentia.

Pentru acesti oameni intentia e cea care ii indeamna sa rationeze. Nu e vorba de instinct, pentru ca instinctul se rezuma la supravietuire si la necesitati. E vorba de o forma noua a gandirii care determina actiuni noi. E vorba de intentie, si chiar mai mult de atat. Nu e o simpla intentie care poate fi identificata in procesul locomotor, de exemplu. E vorba de intentia de a face ceva perfect. E vorba de intentia, tendinta sau dorinta de a face ceva dincolo de ceea ce se cunoaste sau, in cel mai nefericit caz, de a face atat de bun pe cat se cunoaste deja. Aceste elite sunt mult peste omul rational pentru ca dincolo de ratiune cauta perfectiunea. Nu se multumesc cu ceva ce poate fi aplicat. Tinta este ceva mai sus, ceva care poate fi folosit ca etalon. Un astfel de programator nu va face o aplicatie care sa indeplineasca conditiile cerute de client ci va face acea aplicatie care indeplineste conditiile cerute in cel mai bun mod posibil avand in vedere nu doar rezultatul final ci si securitatea, consumul de resurse, ergonomia etc. Un astfel de gradinar, nu se va multumi sa planteze o floare care sa o poata vinde mai apoi ci va face tot posibilul pentru ca florile lui sa fie cele mai frumoase de pe piata, va face tot ce e necesar pentru ca din ceea ce are sa scoata produsul cel mai bun care poate fi scos. Pentru omul rational dominat de instincte, pentru omul care isi pune intreaga ratiune in favoarea satisfacerii instinctelor, aceasta ar fi doar o nebunie. De ce sa se preocupe cineva de ceva care e dincolo de utilitatea practica? Atata timp cat gradinarul poate face bani cu orice floare, de ce sa se straduie sa faca floarea perfecta? Probabil unii chiar i-ar recomanda un control psihiatric, sau cel putin o discutie cu un terapeut care sa-i remedieze frustrarile care il determina sa creada ca exista ceva bun dincolo de ceea ce poate fi util.

Poate pentru unii perfectiunea e doar un moft dar in fapt e o alta forma a gandirii. E o forma superioara a ratiunii pentru ca scopul este dincolo de utilitate. Ratiunea e pragmatica. Ratiunea ia informatia din instinct si va face in asa fel incat sa scoata utilitatea maxima. Aceste elite in schimb nu vor sa scoata utilitatea maxima ci merg dincolo de utilitate. Cauta perfectiunea, cauta ceea ce chiar si atunci cand deja obiectul e deja util mai poate fi cizelat pentru a deveni un etalon, pentru a deveni mai mult decat un obiect util. Elitistul e cel care vrea ca rodul muncii lui sa nu fie doar ceva util ci sa fie un simbol absolut pentru ceea ce obiectul urmeaza sa reprezinte sau sa faca.

Probabil va intrebati ce treaba are perfectiunea cu religia, mai ales ca am spus-o de la bun inceput ca religia restrictioneaza si limiteaza ratiunea. Ei bine, pentru ca omul de rand sa ajunga la o forma superioara a gandirii nu e suficient sa gandeasca mai mult. Trebuie sa gandeasca, sa rationeze, dar nu e suficient pentru a ajunge o elita. Pentru a ajunge o elita e nevoie de educatie. Ratiunea educa, dar e limitata la ceea ce poate fi perceput rational asa cum si instinctul educa, dar se rezuma strict la ceea ce poate fi perceput la nivel de instinct. Pentru a trece dincolo de instincte, trebuie sa renuntam la instincte si sa acceptam ratiunea. E dureros la inceput pentru ca renuntarea la instincte inseamna renuntarea la confort, dar dupa ce ajungem sa obtinem gandirea rationala, gandirea superioara instinctului, intreaga viata se va petrece intr-un mod in care instinctul va fi satisfacut in modul cel mai bun pentru ca viata noastra sa fie abundenta.

La fel cum trebuie sa renuntam partial la instinct pentru a face loc ratiunii, pentru a face loc acestei forme noi de a gandi, asa trebuie sa renuntam partial la ratiune pentru a face loc acestei forme superioara de gandire. Daca vrem sa devenim elite, daca vrem sa cunoastem un nou nivel de satisfactie, trebuie sa renuntam la ratiune si sa acceptam ceea ce vine cand ratiunea lipseste. Daca nu renuntam la ratiune, daca nu renuntam la ceea ce ne lega de instincte, daca nu renuntam la gandirea care e facuta strict pentru satisfacerea instinctelor, nu putem sa ne dezvoltam aceasta gandire superioara. Daca nu renuntam la instincte, nu putem cunoaste puritatea. Instinctele si simbolul absolut asupra vietii nu pot coexista atata timp cat ratiunea, forma de gandire care se afla intre cele noua nivele, nu renunta la nivelul inferior pentru a se orienta spre nivelul superior. Daca reusim sa renuntam la ratiunea orientata spre instincte si o lasam sa se orienteze spre formele superioare, spre idei, spre simboluri si reprezentari, reusim sa trecem dincolo de gandirea instinctuala care ne face mediocri. Reusim sa trecem dincolo de ceea ce ne face indivizi, si reusim sa devenim elite.

Revenind la subiect, ce legatura au instinctele, ratiunea si aceasta forma elitista de a gandi cu religia? De ce am inceput sa discut despre crestinism daca intr-un final am facut o sinteza a formelor de gandire? Ce rost ar avea sa raspund acestor doua intrebari cand majoritatea nici macar nu sunt capabili sa treaca din prima treapta a gandirii omului si anume de cea a dominarii instinctelor? Prefer in schimb sa inchei cu un citat din Noul Testament si cu un sfat. Citatul este din 1 Corinteni 1:18:

Propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu.

Sfatul este unul simplu. Inainte de a judeca ceea ce nu intelegeti, renuntati la prejudecati si la ceea ce se face in numele gandirii libere. Ceea ce se face in numele gandirii libere nu va face sa ganditi liber, ci doar sa va integrati intr-un sablon impus de cei care nu pot intelege elita. Ganditi liber, fara cei care va invata cum sa ganditi liber. Renuntati la prejudecati, renuntati la ceea ce vi s-a spus, ganditi liber pentru ca doar asa veti reusi sa fiti intr-adevar liberi. Gandirea libera nu va veni niciodata prin intermediul altui om, pentru ca gandirea cu adevarat libera e un lucru personal. Gandirea cu adevarat libera o vom avea doar cand vom fi capabili sa trecem dincolo de ratiune, cand vom stapani forma de gandire elitista, superioara, intr-atat de bine incat vom avea nevoie de ajutor pentru a ne depasi propria minte.

5 Responses to “Care este rostul religiei?”